Plec in lume. Oficial studenta

Iggy Pop- The Passenger


Sambata plec de acasa. de tot. :). voi invata Teatru, Film si Stiinte Media in Viena. 8 semestre va dura -dar sper sa nu le fac pe toate acolo. voi vorbi germana, voi sta in camin cu andreea. si finlandezi, coreeni, bosniaci, austrieci. vom manca mereu supa instant, voi avea prieteni noi, alti profi, lectii si examene. alt numar de telefon. voi incalca o promisiune veche de a da la jurnalism in bucuresti. uneori imi va fi dor de prietenii din tara (da mama, scriu si de tine) si de kik. o vreme cred ca voi umbla mereu cu harta in mana prin expeditii "sa ne cunoastem cartierul". tare multe lucruri noi pentru ochisorii nostri. am vazut deja cateva afise adorabile de festivaluri de teatru sau film.
si da,voi inceta sa pozez tigani. voi incerca sa gasesc un ziar prietenos pe langa care sa cresc, daca o fi vreun editor care sa ma bage in seama. imi doresc foarte mult asta. (nu-mi vorbiti de rabdare!) :) stiu ca voi invata multa istorie a teatrului si a filmului. o sa am si ore de imagine, regie si foarte multe materii la alegere gen jurnalism, comunicare, antropologie, culturi europene, psihologie, etica, foarte multe chestii sociale si mai multe limbi straine decat am auzit vreodata. Sper ca lucrurile astea sa ma pregateasca pentru fotojurnalism- mai bine decat ar face-o o facultate de jurnalism. si nu, nu vreau sa ma apuc de film.

deci plec in lume. fara petrecere de adio. pana vineri astept ultimele invitatii la bere :)

La anu' poate va salut din Vietnam

Statul roman ofera burse de un an in India, Sudan, Maroc, Mexic, Vietnam, China, Siria, Peru, Kuwait, Coreea de sud, Pakistan si Azerbaidjan. http://www.roburse.ro/concursuri-calendarinscrieri.php

De abia mai storc din minte capitalele lor dar alerg deja prin liste de zeci de univeristati. imi trec prin minte fotografiile geniale vazute de prin tarile astea. Visez la ce as putea poza timp de un an SI pe banii statului roman.
Mi-ar placea sa fac fiecare an din facultate pe altundeva prin lume. cred ca pentru bursele astea nu se inghesuie nimeni. Probabil ca jurnalism nu as putea studia in limba Hindi si nici fotografie sau film indian nu m-ar tenta sincer. dar mai caut. poate ceva sociologie. unele studii sunt chiar haioase. La universitatea Nha Trang din Vitenam exista o facultate de Prelucrare a Pestelui si una de Marxism-Leninism. iar in Kuwait as putea studia de anul viitor, la un colegiu pentru femei, Stiintele familiei.

eh, ca in reclama, viitorul suna bine :)

culegatori de struguri

o saptamana cat mai dureaza culesul strugurilor la Recas vreau sa fiu zilnic acolo si sa incerc sa urmaresc un picure story. cum am invatat de curand. Asta am facut azi, inainte de a-mi fi gasit povestea. de maine incerc sa nu va mai arat nimic.

Final de workshop

Ultima saptamana am petrecut-o alaturi de Bogdan Dinca, Bogdan Stamatin, Calin Ilea si Laszlo Mihaly la un workshop de fotojurnalism tinut de Andrei Pungovschi in cadrul IRAF.
Am invatat atat de multe incat nu imi mai place nicio poza facuta pana acum.

Provocarea a fost sa gasim "Povestea" intr-un loc destul de monoton, Piata Traian din Timisoara. Sa batem din usa in usa, sa vorbim cu oamenii pana cand gasim acel ceva pe care vrem sa-l facem fotoreportaj- un termen impartit de noi, americaneste, in doua. Picture story si Photo essay.

Stim acum ca Photo Storyurile, spre deosebire de Photo Essays urmaresc o persoana prin diferite etape. Nu ajungi in C fara sa fi trecut prin A, spunea Andrei. Avem nevoie de un opener, un closer, transition shots si visual variety (unghiuri cat mai diferite). Am invatat sa urmarim exclusiv persoana despre care e storyul si sa nu ne pierdem in aglomeratia de elemente fotogenice. Am descoperit comunicarea si etica in obtinerea accesului in familia in care am stat apoi 3 zile. Andrei a insistat ca trebuie pe cat posibil sa fim acolo inainte ca subiectul sa se trezeasca si sa nu plecam pana cand nu stinge noaptea becul. N-a fost usor.
Cea mai placuta descoperire pentru mine a fost efectul interactiunii in poze, emotii. Imi place mult sa pozez oamenii cum se iubesc.
Apoi am inteles si mai bine importanta editorului. Cred ca e la fel de important ca fotograful pentru story. El trebuie sa simta povestea si sa inteleaga oamenii din poze desi nu i-a cunsocut, sfatuieste fotograful in alegerea unghiului de abordare. Alege in jur de 10 cadre din mii pentru a a spune cursiv povestea pe intelesul oricui. Pentru ca trecerea de la un cadru la altul trebuie sa se faca firesc, editorul are grija la diferente de lumina, locatie, fundal, pozitie si multe elemente care ma depasesc.
Multumim Andrei!

Ce-am facut fiecare dintre noi cinci se poate vedea la Seria de vineri/ workshop