Inapoi in Viena

Andrea si fratele Alex pe insula de pe Dunare

A trecut asa repede luna de practica in Bucuresti si am facut atat de putine din cate imi propusesem.
............Eram curioasa daca as face fata programului ca angajata full-time la Mediafax - sau la o agentie de presa in general. ma gandeam la stres, agitatie, evenimente unul-dupa-altul, lehamite, lipsa de chef. Vroiam sa vad cum e sa trebuiasca sa fac poze, nu sa le fac daca, cand si cum vreau eu. Dar a fost mult mai lejer decat ma asteptam. Cred ca as face fata si studenta fiind. Mi-a placut foarte mult. Mai putin faptul ca o parte din oamenii mai vechi pareau uneori plictisiti. Nu cred ca as pati asta curand. a, si am iesit chiar des din Bucuresti pozand lucruri prin Glina, Mateesti Valcea, Sfantu Gheorghe, Sinaia, Constanta.
.........Vroiam sa mai aflu cum se vad corespondentii din tara si munca noastra, pe monitoarele editorilor din redactie. Hm, din nou sunt norocoasa- nu se prea comunica cu multi- dar si pozele primite sunt multe triste inainte de a fi filtrate pentru a intra pe site. Imi doream demult sa inteleg principiile dupa care se editeaza- si parca am mai inteles umpic. M-a impresionat bucuria cu care primesc editorii poze foarte frumoase. Georgiana punea intr-o noapte la doua pe site pozele lui Ikuru Kuwajima din Kosovo. Doar de drag, de bucurie ca le-a primit (pentru ziare si dimineata la 11 ar fi fost acelasi lucru).
.........Nu speram sa fac poze la meciuri- in afara de spectacolul din galerie nu prea intelesesem niciodata nimic din fotbal. Dar am ajuns la vreo 3 meciuri, cu un obiectiv de 400 cu 2,8 in brate si Bogdan Maran intelegator in stanga spunand uneori cand vedea cum ma pierd, ( de parca as si stii unde e) "careul, Luiza, careul". Dar acum ma uit foarte altfel la pozele de sport.
.........Mi-a placut mult sa pot compara la aproape fiecare eveniment, ce am pozat eu cu ce au facut altii. Mi-a placut mult sa merg cu Andreea Balaurea sau Andrei Pungovschi la chestii de pozat. Desi e usor frustrant cu ei, mi-s tare dragi pentru seriozitatea cu care lucreaza. Imi placea sa ma ambitionez uitandu-ma pe Intact Images, la concurenta. La Cotroceni sau la Senat mi s-a parut totul fals. ironic. haios chiar. zambete si strangeri de mana pentru poze. la DNA nu m-a trimis nimeni.
..........A, si de rau: m-a surprins ca viteza cu care apar pozele si stirile pe agentie nu e asa galactica cum stiam eu din Jurnalistul Universal. De fapt e chiar chill. Si nici altele, precum obiectivitatea celor trei surse de care ne ziceau la cursul de jurnalim de la Palatul Copiilor nu se practica in lumea reala. dincolo de critica e partea buna, copiii care au crezut ca mine vor fi poate jurnalisti foarte buni. :)
..........Sper sa mai petrec asa cate o luna de practica pe acolo, cat m-o mai primi Mihai :D. Am plecat prea repede si lasand-o pe Geo singura cu mana in ghips.
...........Dar la treaba, incepem de maine un semestru nou aici- cu multa cinematografie de data asta. Voi scrie acus iar despre fotografii de care invat.