Despre cum e aici

Vecinii nostri de camin sunt niste incuiati! Suntem deja de mai mult de o saptamana aici si nu am cunoscut niciunul. Singura dovada a existentei lor e ca uneori vedem in lift cate unul grabit. Asa ca... in seara asta am planuit ceva. Andrea a scris biletele misterioase. Cam asa: Draga Convietuitorule/ Convietuitoareo, locuim deja de o vreme aici si nu cunoastem pe nimeni. Daca esti in acesi situatie cu noi sau daca vrei sa-ti cunosti vecinii, lasa-ne un mesaj la cutiuta 29. Luiza si Andrea
Hihi, poate ne raspunde vreounul. Ne gandeam sa ne intalnim cu ei jos la spalatorie ;)

E asa impersonala viata aici. La scoala suntem doua numere matricole, a 0747056 - eu si a0708713 andrea. La toate cursurile si examenele ne inscriem cu numarul asta. Ne-au facut si adresa de mail cu a0747056@univie.ac.at. Suntem 900 (!!) de studenti, toti, oameni studiosi, viitori experti in teatru si film. La fiecare curs intalnim altii. Profii ne-au marturisit ca astepta sa mai plece unii dintre noi.
Partea faina, atunci cand ne gandim ca poate nu e locul nostru aici, e ca un sfert din materii sunt absolut la alegere de la orice facultate din austria. Voi studia semestrul asta despre Migratori (in prezent) la o facultate de sociologie si separat Prelucrarea Fotografiilor, singurul curs al facultatii de arte la care au mai avut loc si de mine. Avem in total 16 ore pe saptamana.

In rest, vizitam muzee cand is cu reducere, ne plimbam mult cu metroul ca ne-am facut abonament, mancam supa la plic, oua explodate in microunde, orez cu gust de mere de la detergent si legume congelate.
De cand am plecat din Timisoara economiscesc pozele pentru o jumatate de baterie de aparat. Nu am incarcator. dar foarte multe subiecte de pozat aici...