Seara la stana

............Copiii de la stana stiu dupa sunetul pe care il scot oile daca s-a pierdut vreun miel. Stiu sa le deosebeasca pe cele mai batrane dupa nume iar pe oamenii din sat ii judeca dupa cum isi ingrijesc turma. E o apropiere de animale care m-a fascinat in seara asta. Totusi la fel de natural, tatal lor, domnul Banciu, a transformat in mai putin de 30 de minute, sub ochii nostri, un miel viu in mancare. Au in jur de 2000 de oi in diferite turme si de cand se stiu le cresc, mulg, tund, taie si vand. Mama copiilor vinde in fiecare zi branza in Piata Iosefin din Timisoara. ...........Asa am cunoscut-o si am ajuns la ei- in Ivanda, pe o pajiste de care nici nu stiam, la 35 de km de oras.

Funny mum

Little friends coming back to Şatră

Mai mari, mai multi, parca mai galagiosi si mai energici. Tiganii din satra mea s-au intors! :)
Am vacanta de Paste pana in 30 martie. sunt prin timisoara si imprejurimi :)

Fotografe despre care invat la scoala II

.......Am scris in noiembrie anul trecut de cativa fotografi (link) despre care am invatat la facultate si continui acum, numai cu doamne de data asta. Am spus si atunci in introducere ca ideea e sa trezesc curiozitatea de a cauta albumele in biblioteci. Descrierile mele sunt stangace, publicitare iar pozele mici, putine si nu neaparat reprezentative.
......Citisem un fel de revolta a lui Cosmin Bumbut ca reprezentat al generatiei post decembriste la adresa batranilor fotografi de peisaje si apusuri, posesori "diabetici" ai distinctiilor afiap, "fotografi de duminica". Reprosul lui este ca desi contemporani cu H.C. Bresson, Kertesz si Kudelka acei fotografi si-au asumat rolul de a documenta perioada prin care au trecut romanii in comunism. (link comentariile se citesc de jos in sus )
...... Fotografe romance dinainte de 89 nu stiu deloc. De accea m-am hotarat sa scriu azi doar despre doamne fotografe- contemporane cu mama si bunicile mele.


......Diane Arbus (1923- 1971) fotografa americana celebra pentru fotografiile surreale cu (lucrurile considerate) ciudatenii in jurul ei, pitici, giganti, travestiti, nudisti, gemeni, prostituate, copii cu grenade de jucarie in mana. Diane s-a indragostit la 14 ani de fotograful si viitorul actor Allan Arbus cu care s-a casatorit la 18 impotriva vointei parintilor ei. Cei doi au facut mult timp fotografie de moda intr-un studio din New York, fotografiand pentru Glamour, Seventeen si Vogue. In urma unui workshop cu fotografa Lisette Model, Diane Arbus se orienteaza spre teme noi, exploreaza cluburile de travestiti si localitatile din jurul New Yorkului, spunand mai tarziu intr-un interviu ca ei ii datoreaza scaparea de sub ideile puritane. Diane se desparte de Allan si incepand cu 1960 lucreaza ca fotojurnalista cu Esquire, The New York Times Magazine, Harper's Bazaar , Sunday Times si altele. In 63 si 66 lucrarile ei sunt sustinute de Guggenheim Fellowships iar cativa ani mai tarziu se retrage pentru a documenta viata oamenilor cu dizabilitati. Se imbolnaveste de hepatita, boala care ii agraveaza depresiile avute inca din copilarie, iar in iulie 1971 se sinucide. In memoria Dianei Arbus MoMa expune o retrospectiva a fotografiilor iar An Aperture Monograph devine unul din cele mai vandute albume de fotografie. In 2006 apare filmul Fur: An Imaginary Portrait of Diane Arbus, in regia lui Steven Shainberg si cu Nicole Kidman in rolul Dianei.

(c) Diane Arbus
Gemeni
Nudisti
Copil cu grenada
Pitic de la circ
Travestit

......Inge Morath (1923- 2002), fotografa austriaca, membra in cercul doamnelor de la Magnum. Inge a studiat jurnalism in Berlin, a lucrat dupa al doilea razboi mondial ca jurnalist si translator (vorbea fluent germana, engleza, franceza, romana, spaniola, rusa si chineza). In Viena de dupa razboi, Inge Morath scrie texte fotografiilor lui Ernst Hass atunci cand amandoi sunt invitati de Robert Capa la recent infiintata agentie Magnum. Inge spunea despre fotografiile lui H.C. Bresson ca privindu-le a invatat sa se fotografieze pe sine, inainte de a puna vreodata mana pe un aparat foto. Fascinata de cele vazute la Magnum, Inge Morath pleaca apoi la Londra la sotul ei si studiaza fotografia. Dupa o vizita de fotografiat Venetia, scrie intr-un articol despre momentul in care si-a dat seama ca va deveni fotografa: “I knew that I could express the things I wanted to say by giving them form through my eyes.” Inge divorteaza si se muta la Paris hotarata sa inceapa cariera de fotografa. In 1955 Morath ii prezinta lui Capa primul ei reportaj iar acesta o invita, umit, sa contribuie ca fotografa la Magnum. Astfel, impreuna cu Eve Arnold, devin primele femei din cercul elitist. Inge Morath se recasatoreste cu Arthur Miller, dramaturg american, castigator al unui Pulitzer si fostul sot al lui Marlin Monroe. O directie in fotografiile Ingei Morath sunt portrete cu oameni celebri, pictori, sculptori, scriitori, adesea aproape de lucrarile lor, in scaunul preferat, la cafea, mic dejun sau in studio. A pozat locuri precum casa lui Boris Pasternak, biblioteca lui Pushkin, acasa la Chekhov si dormitorul lui Mao Zedong. 33 de ani mai tarziu publica albumul Portraits. A mai publicat: Fiesta in Pamplona, New York, Russian Journal, Espana Anos 50, San Fermin Anos'50 si o monografie a lucrarilor ei, Fotografien 1952-1992. In1999, cand numarul doamnelor ajunsese la 6, Magnum publica Magnum's Women Photographers. Inge moare de cancer in 2002 iar in memoria ei, Inge Morath Foundation ofera in fiecare an unei fotojurnaliste mai tinere de 30 de ani, Inge Morath Award pentru implicarea intr-un proiect documentar de termen lung.

(c) Inge Morath
Poza cu Inge Morath
Portofoliu de pe Magnum
Slide-uri cu selected works
Coperta Portraits
Lama
Marilyn Monroe si Arthur Miller la hotel dupa o zi de filmari, 1960
Inge Morath Award

......Cindy Sherman (n.1954 ) regizoare si fotografa americana de autoportrete conceptuale. Sherman a studiat pictura si avand impresia ca nu face decat sa ii copieze pe altii, s-a apucat de fotografie. Prima ei serie celebra este Untitled Film Stills, un proiect cuminte de autoportrete reprezentand actrite din filme vechi. Palarii, voaluri, istorie. Apoi in proiectul Untitled 200 0 Cindy Sherman se fotografiaza in rolul ironizat al femeilor din show business, domnisoare care tanjesc dupa un rol la Holywood. Astfel fotografii cu ea jucand rolul unor fete foarte bronzate, super machiate, cu operatii estetice esuate, priviri lascive sau zambitoare si coafuri solemne, adica caricaturi de posibile vedete, sunt expuse inainte de decernarea premiilor Oscar in 2000. Cu o singura exceptie, in toate proiectele ei se foloseste pe sine drept model, nu considera insa fotografiile autoportrete, neregasindu-se in diferitele femei pe care ni le arata. Nici nu-si considera lucrarile feministe desi intotdeuna ironizeaza pozitia femeii si a sexului in societate si reflecta stereotipia prezentarii femeii in filme, televiziuni, reviste. Acea exceptie, proiectul din care ea lipseste e Sex Pictures. Close-up-uri cu parti sexuale din corpuri de plastic prin care spune ca a vrut sa socheze. Sherman a mai lucrat la Disasters and Fairy Tales, o serie de autoportrete grotesti, in care apare infricosator si deformat, cu bucati din papusi gonflabile, voma si alte secretii.

(c) Cindy Sherman
poza cu Cindy Sherman
Cosmo Girl
Cosmo Girl 2
Untitled Film Stills
Sex Pictures

......Valie Export (1940 Austria) e o femeie incredibila. Pe cand Romania era in 1969, Valie Export mergea cu prietenul ei in lant de catel prin Muenchen. Cei doi vroiau atunci sa rastoarne definitiv societatea condusa de barbati si cautasera un mod cat mai brutal de a atrage atentia. In acelasi an, Valie face “Genital Panic”: merge intr-un cinematograf porno in pantaloni fara ..cusatura (?) cu o arma in mana si le striga domnilor probabil ocupati: “look at the real thing!”. De atunci au trecut 40 de ani iar la Valie Export pe site lucrarile sunt arhivate in 30 de categorii si 5 decenii. In mare, a facut fotografie, cinematografie, sculptura, animatii pe comp, instalatii, performance-uri, experimente media sociale, a fost curator la expozitii si a scris carti despre arta contemporana. Din 95 preda Multimedia-Performance la Universitatea Media din Koln. Intr-un proiect de colaje, schimba, actualizeaza, ironizeaza picturi celebre din epoci trecute. De exemplu analizeaza “Pietà” lui Michelangelo, confrunta exagerarea suferintei si a idealismului femeii mama cu realitatea secolului 20 de femeie muncitoare gospodina. Astfel colajul contine o femeie nascand metaforic prin masina de spalat. Aceasi varianta exista si cu masina de cusut.

(c) Valie Export
siteul ei
cu prietenul in lesa
Mann, Frau, Animal
Madonna nascand cu masina de spalat

Doamna Gospodina

Sunt des necajita ca nu fac poze in tara asta, ca nu mi-e ok sa pozez oameni pe strada, cum mi-e in Romania, ca imi suna in minte vorbele profei de foto explicandu-ne cat de ilegal e sa pozezi persoane nepublice, ca nu stiu destule subiecte marunte, ca nu am timp acu de unele lungi, ca nu prea stiu multi oameni aici. Cand ma intorc de la scoala fac poze, asa, cam degeaba, de drag.
Nu stiu nimic despre doamna cu soare in fata. Cand am pozat-o mi s-a parut a fi gospodina.

Batranei la plimbare

Inapoi in Viena

Andrea si fratele Alex pe insula de pe Dunare

A trecut asa repede luna de practica in Bucuresti si am facut atat de putine din cate imi propusesem.
............Eram curioasa daca as face fata programului ca angajata full-time la Mediafax - sau la o agentie de presa in general. ma gandeam la stres, agitatie, evenimente unul-dupa-altul, lehamite, lipsa de chef. Vroiam sa vad cum e sa trebuiasca sa fac poze, nu sa le fac daca, cand si cum vreau eu. Dar a fost mult mai lejer decat ma asteptam. Cred ca as face fata si studenta fiind. Mi-a placut foarte mult. Mai putin faptul ca o parte din oamenii mai vechi pareau uneori plictisiti. Nu cred ca as pati asta curand. a, si am iesit chiar des din Bucuresti pozand lucruri prin Glina, Mateesti Valcea, Sfantu Gheorghe, Sinaia, Constanta.
.........Vroiam sa mai aflu cum se vad corespondentii din tara si munca noastra, pe monitoarele editorilor din redactie. Hm, din nou sunt norocoasa- nu se prea comunica cu multi- dar si pozele primite sunt multe triste inainte de a fi filtrate pentru a intra pe site. Imi doream demult sa inteleg principiile dupa care se editeaza- si parca am mai inteles umpic. M-a impresionat bucuria cu care primesc editorii poze foarte frumoase. Georgiana punea intr-o noapte la doua pe site pozele lui Ikuru Kuwajima din Kosovo. Doar de drag, de bucurie ca le-a primit (pentru ziare si dimineata la 11 ar fi fost acelasi lucru).
.........Nu speram sa fac poze la meciuri- in afara de spectacolul din galerie nu prea intelesesem niciodata nimic din fotbal. Dar am ajuns la vreo 3 meciuri, cu un obiectiv de 400 cu 2,8 in brate si Bogdan Maran intelegator in stanga spunand uneori cand vedea cum ma pierd, ( de parca as si stii unde e) "careul, Luiza, careul". Dar acum ma uit foarte altfel la pozele de sport.
.........Mi-a placut mult sa pot compara la aproape fiecare eveniment, ce am pozat eu cu ce au facut altii. Mi-a placut mult sa merg cu Andreea Balaurea sau Andrei Pungovschi la chestii de pozat. Desi e usor frustrant cu ei, mi-s tare dragi pentru seriozitatea cu care lucreaza. Imi placea sa ma ambitionez uitandu-ma pe Intact Images, la concurenta. La Cotroceni sau la Senat mi s-a parut totul fals. ironic. haios chiar. zambete si strangeri de mana pentru poze. la DNA nu m-a trimis nimeni.
..........A, si de rau: m-a surprins ca viteza cu care apar pozele si stirile pe agentie nu e asa galactica cum stiam eu din Jurnalistul Universal. De fapt e chiar chill. Si nici altele, precum obiectivitatea celor trei surse de care ne ziceau la cursul de jurnalim de la Palatul Copiilor nu se practica in lumea reala. dincolo de critica e partea buna, copiii care au crezut ca mine vor fi poate jurnalisti foarte buni. :)
..........Sper sa mai petrec asa cate o luna de practica pe acolo, cat m-o mai primi Mihai :D. Am plecat prea repede si lasand-o pe Geo singura cu mana in ghips.
...........Dar la treaba, incepem de maine un semestru nou aici- cu multa cinematografie de data asta. Voi scrie acus iar despre fotografii de care invat.

The Photographers in repetitie

Andrei Pungovschi, Petrut Calinescu, Mihai Barbu, Marius Nemes, Bogdan Stamatin and the leader Mihai Vasile la garaj